INVIDIA - PASTILE PENTRU CREȘTEREA STIMEI DE SINE

invidia la biscuitiInvidia este ceea ce simți când râvnești la bunul altuia (nevasta, mașina, slujba, talentul, sau succesul său) și vine la pachet cu sentimente de adversitate (dușmănie) față de cei care au și cu un fals sentiment de proprietate asupra obiectului dorinței. Când iarba din curtea vecinulu este mai verde, invidiosul își dorește să îi moară capra. De aceea, în fața unei nereușite, ne consolăm, spunându-ne că nici alții nu sunt mai breji sau că nici ei nu o duc mai bine.

Invidiosul regretă abilitatea altuia de a dobândi ceea ce ce el își dorește și consideră că merită un anumit lucru doar pentru că îl vrea din toată inima - din punctul său de vedere, este ca și cum acest succes i-a fost furat.

 

Ca urmare, el suferă de două ori: atunci când nu reușește să obțină ceea ce vrea și atunci când altcineva poate. Această atitudine negativă îl face nepopular, ceea ce îi mărește cu atât mai mult invidia.

Invidia se manifestă în etape:

Prima este regretul de a pierde ceva în favoarea altcuiva.

De fiecare dată când ne comparăm cu alții, în căutarea confirmării propriei valori, și comparația ne dezavantajează, riscăm să devenim invidioși.

Obiceiul de a ne valoriza prin competiție cu ceilalți o putem atribui “sistemului“ - suntem educați să fim în competiție cu semenii noștri și cum „primul loc” este de obieci doar unul, accesul la coroniță este condiționat de ceva aflat în afara controlului nostru – munca, talentul, și / sau șansa celorlalți competitori. Așa învățăm că suntem valoroși doar dacă suntem „cel mai bun” în comparție cu oricare altul și atât. O să aflăm mai târziu că, de fapt, că suntem valoroși pentru alții în măsura în care au un folos mai mic sau mai mare, de pe urma relației cu noi.

De exemplu, dacă într-o competiție sportivă, la un interviu de angajare, la un concurs de proiecte etc., deși ai depus toate eforturile, altcineva câștigă, este firesc să trăiești un fel de dușmănie față de competitorul tău, care s-a dovedit a fi mai bun, de vreme ce te-a învins. În măsura în care ai tăria de caracter să îi recunoști meritele, comparația îți poate fi de folos ca feedback pentru îmbunătățirea propriilor performanțe sau a descoperirii și gestionării propriilor limite. Doar în acest fel putem „controla” factorii care să ne aducă pe „primul loc”.

Dacă prima etapă nu s-a soldat cu o îmbunătățire a propriilor calități pentru că e posibi să presupună și mai multă muncă și efort, în a doua etapă, în care dușmănim succesul altuia, vom încerca să controlăm „incontrolabilul” despre care vorbeam mai sus: și anume calitățile demonstrate de competiție. Această animozitate este exprimată prin dorințe răutăcioase față de ceilalți.

De exemplu, pentru a ne crește șansele de câștig, am putea dori ca oponentului nostru să i se întâmple ceva.

De ce este rău să vrem ca rivalul nostru să aibă ghinion? Până la urmă, gândurile nu pot face rău nimănui, nu-i așa? Dar gândurile se transformă în atitutdini și în acțiuni. Ajungem să ne facem rău nouă înșine pentru că o victorie câștigată prin sabotarea eforturilor celuilalt și nu prin meritul nostru, ne va oferi un fals sentiment al valorii personale: în inima noastră vom ști că nu am câștigat pentru că suntem cu adevarat cei mai buni, ci pentru că adevăratul câștigător a avut ghinion. Cu cât câștigul nostru se datorează mai mult șansei sau unui oricare alt fapt care nu ține de o creștere reală a valorii personale, cu atât sentimentul nostru de autoapreciere este mai afectat.

Vezi, dacă nu ești atent, o invidie “nevinovată” se poate transforma în acțiuni pline de ură. Cei care acționează malițios, din invidie, de obicei încep prin a-i critica și a-i vorbi de rău pe ceilalți, prin a minți și a împrăștia zvonuri. Cu toate că invidioșii sunt periculoși pentru ceilalti, ei sunt un chin și pentru ei înșiși.

Încercarea de a-i discreditata și a-i devaloriza pe ceilalți prin bârfă nu are un efect de creștere a valorii personale, așa încât, invidiosul se cufundă și mai mult în disperare, consecințele fiind cu atât mai periculoase cu cât pot conduce la un sentiment de ură de sine, pe care îl va proiecta și mai mult asupra celor din jur.

Invidia apare dintr-un sentiment de gol interior și din lipsă de autoapreciere, iar gândurile și acțiunile pe care le generează, au menirea de a amorți, a micșora și a masca temporar durerea.

Din acest motiv, invidia nu este evidentă imediat. De exemplu, când cineva își invidiază colegul de muncă, alege să îi minimalizeze succesul, susținând că a avut doar noroc chior sau că s-a dat bine pe lângă șef. Cu alte cuvinte, evită să recunoască acele comportamente mai adaptate (competente) ale colegului, rămânând, astfel, închis posibilității de a le ameliora pe ale sale.

Cu toții ne facem, într-o anumită măsură, vinovați de a ne ascunde sentimentele de invidie față de noi înșine, pentru că, într-adevăr, este dureoros să admiți că ești mai puțin valoros decât altul. Aceasta doar pentru ca încă mai confundăm sentimentul de valoare personală cu recunoașterea socială. De fapt, chiar dacă nu excelăm în nici un domeniu, suntem ființe unice și continuăm să evoluăm pe parcursul întregii noastre vieți.

Iată un exercițiu interesant: gândește-te la cineva de care nu îți prea place și întrebă-te care este motivul pentru care îl displaci. Dacă ești onest cu tine, probabil ai detectat motivul pentru care îl invidiezi. Cu siguranță, această persoană are ceva ce tu iți doresti și crezi că nu ai. La nivel conștient, ți-ai putea spune că nu îți place pentru că este prea gălăgios, agresiv sau pentru că bârfește, dar acestea sunt doar scuze ca să îl urâm, păstrânu-ne în același timp falsul sentiment de stimă de sine.

Există cineva pe care-l invidiezi? Cel mai bun lucru pe care îl poți face, este să te împrietenești cu el. Când alegi să îți exprimi admirația pentru realizările sale, oricine este bucuros să-ți împărtășească secretele succesului său. În loc să nutrești resentimente, inspiră-te din exemplul său și modelează-l! Concentrează-te pe “Cum pot să realizez acel lucru?” în loc de “Îmi doresc să am acel lucru”. Folosește-ți emoțiile negative ca indicatori ai aspectelor din personalitatea ta care au nevoie de îmbunătățire.

Pe de altă parte, dacă cineva este invidios pe tine și te tratează cu răutate, încearcă să fii empatic și să îi răspunzi cu înțelegere și compasiune. Atunci când invidiosul încearcă să te minimalizeze, o face doar ca să diminueze distanța pe care o simte atunci când se compară cu tine. În acest moment, dacă ai tăria să te apropii de această persoană cu prietenie și generozitate, împărtășindu-i din secretele succesului tău și recunoscându-i abilitățile, s-ar putea să îi schimbi viața. Dacă ți se pare că cineva este invidios pe tine, dacă îi vei reproșa asta, doar vei înrăutăți situația; în schimb, caută să îi recunoști realizările și să arăți că ești interesat de succesul său. Iată câteva modalități:

 

  • Fii modest! Când faci paradă de succesul tău, considerându-te mai presus de ceilalți, intri din nou în competiție și îi faci pe cei din jur să se simtă minimizați.
  • Fii dispus să-i ajuți să se prefecționeze! Oferă o mână de ajutor sau sugestii care îi pot sprijini să-și îmbunătățească performanța și recunoaște-le valoarea. Atunci când îi tratezi pe cei din jur cu respect și apreciere, stima lor de sine va crește și le va anula sentimentele de invidie.
  • Împarte meritele! Recunoaște contribuția celor din jur (colegilor, subordonatilor, competitorilor) și partea lor de merit pentru succesul tau. Cu cât competitorii tăi sunt mai buni, cu atât ești mai stimulat să îți crești performanța personală. În cele din urmă, succesul tău este cu atât mai valoros cu cât competitorii tăi au fost mai puternici, iar în munca ta, ai fost sprijinit, poate mai mult decât îți dai seama, de o serie întreagă de persoane.
  • Nu te comporta cu superioritate! De exemplu, doar pentru că ești supraveghetor sau manager nu înseamnă că iți poți lua pauze de prânz de două ore, când subodonații tăi trebuie să se întoarcă la muncă într-o oră.

În concluzie, leacul pentru cei care te invidiază este buna credință, bunăvoința și generozitatea. Secretul este să ne concentrăm pe plus valoarea pe care o putem aduce în viața altora și nu să ne culcăm pe proprii lauri.

Succesul are sens doar dacă servește viața.

Interesat sau doar curios? Scrie-mi la: tami.pascu @ gmail.com