OBICEIUL NOSTRU CEL DE TOATE ZILELE

good-habits-bad-habitsCând eram mici, am învățat că dacă avem o bomboană și mai primim două, vom avea trei (presupunând că ne-am abținut să o mâncăm pe prima). Și că, dacă vrem să avem 5 bomboane, ar trebui să nu le mâncă nici pe cele 3 primite mai devreme, dimpotrivă, să mai facem rost de încă 2. Adică un număr mai mare sau mai mic de bomboane primite, determină o grămadă mai mare sau mai mică de bomboane. Știm asta atât de bine, încât ni se pare foarte normal. Atât de normal încât nu mai stăm să socotim pe degete. Rezultatul ne vine în minte automat.

Legătura dinte aritmetică și procesele noastre mentale este că ceea ce avem (kilograme în plus, stări de epuizare, lipsuri de toate felurile) este suma obiceiurilor noastre.

Dacă suntem obosiți, asta se întâmplă pentru că facem eforturi peste puterile noastre. Oboseală = efort + efort+ efort+efort...etc.

Supra-greutate = zahăr + zahăr + zahăr + zahăr

Lipsă de timp = timp consumat + timp consumat + timp consumat.

Oricât de simplistă vi se pare schema asta, poate chiar de asta, ea este cheia formării obiceiului. Un lanț continuu (cândva foare logic) de comportamente pe care le-am repetat până când au devenit automate, determină rezultatul la care ajungem (obiectivul sau non-obiectivul nostru).

Așa că, dacă nu îți (mai) place ce ai azi, înseamnă că trebuie să schimbi ceva în obiceiurile tale, adică în ceea ce faci. Se pare că Albert Einstein a spus că "nebunia însemnă să faci aclași lucru în mod repetat și să te aștepți să obții un rezultat diferit".

Deși sună logic, cei mai mulți dintre noi nu reușim să ne schimbăm obiceiurile și nici să ne acomodăm cu altele noi. Este atât de dificil să încetăm să facem ceea ce știm că de dăuneaza și să începem să facem ceea ce știm că ne face bine, încât pe această temă s-a dezvoltat o întreagă industrie (literatură, cursuri, pagini web, cercetări mai mult sau mai puțin britanice). Și am o veste proastă: cu trecerea timpului inerția obiceiului este tot mai mare și doar o catastrofă îngrozitoare (un factor exterior extrem) ne poate scoate de pe șina vechilor obișnuințe.

CE TE ÎMPIEDICĂ SĂ ÎȚI SCHIMBI OBICEIURILE SAU SĂ ÎȚI FACI OBICEIURI NOI?

Nu știm care obicei prost generează rezultatul de care nu suntem mulțumiți.

Voi folosi pentru exemplificare situația kilogramelor în plus. "Nu mănânc nimic și mă îngraș cu aer!" spun foarte mulți dolofani și grăsuțe. "Acumulez kilograme pe bază de stress – mănânc normal și totuși nu slăbesc!". Adevărul este că o îngrășare semnificativă (raportat la greutatea anterioară) și bruscă (într-un interval scurt) în greutate, în condițiile în care nici un aspect al vieții noastre nu s-a schimbat (facem la fel de multă mișcare, mâncăm aceleași alimente, în aceeași cantitate și la aceleași ore ca până acum) ar trebui să ne ducă urgent la medic. Însă, în condițiile în care suntem sănătoși cu certificat medical, trebuie să ne auto-examinăm atent și onest și să identificăm exact care sunt obiceiurile vinovate. Din păcate, o calorie cu încă o calorie și cu încă 120 (ca nu m-am putut abține de la ceva dulce) fac 122, iar dacă din ele nu consumăm decât 100 (pentru că, de exemplu, luăm cina dupa ora 19), ne rămân de rezervă, ca țesut adipos, încă 20. Și dacă o ținem tot așa, in 100 de zile avem 2000 sub formă de "mânere ale dragostei".

Deveniți atât de atenți la rutina zilnică până când conștientizați ce (vă) faceți!

Ne place acest obicei "prost" – ne aduce beneficii pe care nu știm cum să le obținem altfel.

Da, știu, „mai bună decât o prietenă este o prietenă cu o ciocolată!” – ca să rămân la același exemplu. Ne plac dulciurile, așa că le mâncăm. Iar pe măsură ce la mâncăm, ne creem obiceiul ca de fiecare dată când ne dorim o doză de plăcere, să mâncăm ceva dulce. Aha, deci: plăcere = ceva dulce. Ce alceva ar putea să ne facă plăcere, să necesite la fel de puțin efort și să nu fie de mâncare? (hai, sunteți destul de deștepți ca să vă dați singuri seama!). Da, fiecare dintre noi are propriile modalități de a aduce plăcere în viața sa. Este foarte important să ne bucurăm cît de mult posibil de fiecare zi din viața noastră și avem înzestrarea intelectuală, energetică și biologică necesară ca să aflăm ce ne face fericiți, fără să ne dăuneze.

Obiceiul "sănătos" nu ne place

Da, ar trebui să ard mai multe calorii. Doar că nu îmi place să fac efort fizic și pace! Oare? Caută în sufletul tău copilul vioi de altădată (nu-mi spune că ai fost un copil bătrân, că așa ceva nu există! – că nu te-ai fugărit în curtea școlii, că n-ai sărit șotronul sau coarda, că n-ai jucat de-a v-ați ascunselea). Sigur, ca adult ar fi frumos din partea ta să nu le strici copiilor tăi joaca, dar există o mulțime de „locuri de joacă pentru adulți”: săli de sport, piscine, săli de bowling, de tenis și ping-pong, stațiuni de schi, patinoare, biciclete, alei în parc, trotuare în drum spre / de la muncă, cluburi de dans, culoare în mall-uri sau muzee, arte marțiale etc.

Orice te pune în mișcare în ritm alert poate fi prilej pentru ars calorii. 

Procesul de transformare este dificil, dureros și cere timp

Ei bine, da, orice schimbare presupune să renunți la un lucru, pentru a face loc altuia. Implică o pierdere a „ceva” care, oricât de prost ar fi, nu mai presupune efort pentru că vine automat. Creearea noului (automatism), ca orice proces de creație, presupune efort, renunțare, o perioadă de acomodare, eșecuri și mai ales repetiție încăpățânată în timp. Dar cred că deja, ca adult, te-ai obișnuit cu asta! Maturizarea, creșterea, adică evoluția, presupune să poți face față la pierderea iluziei că le poți avea pe toate, doar pentru că așa vrei tu. Copii de 5 ani au învățat asta (de când au aflat că 1+2=3). N-am să-ți mau dau nici un exemplu pentru că este deja redundant.

Ne este teamă

Cea mai incredibilă provocare este frica. E greu de crezut că oamenii în toată firea se mai tem de chestii abstracte, însă frica de nou, de diferit, este înscrisă adânc în felul nostru de a fi. Înaintea oricărei noutăți (obicei, imagine de sine, credință, ocupație, plăcere, număr la haine, modalitate de petrecere a timpului liber, anturaj etc.) stă un sentiment de frică, iar la frică obișnuim să raspundem prin fugă (evitare: nu mă mai gândesc la cât de gras sunt, mă distrag), încremenire (nu fac nimic – nu schimb nimic și poate dispare de la sine) sau luptă (nu mănânc prea mult, ci mă îngraș cu aer, sunt a opta minune a lumii). Însă, dacă reușim să recunoaștem ce ne sperie în această schimbare, putem găsi soluții potrivite.

Cu cât schimbarea pe care o dorim este mai importantă pentru noi, cu atât va impacta mai mult toate celelalte aspecte ale vieții noastre.

În exemplul pierderii în greutate: dacă în loc să vă placă ciocolata o să vă placă mai mult să vă plimbați în parc, câți prieteni sunt dispuși să vă mai însoțească? Cei care vă considerau rotund și drăguț, oare or să vă mai placă? O să va stea bine slab? Și dacă n-am să mai petrec vremea cu prietenii la cine și grătare interminabile, unde și când am să mă mai întâlnesc cu ei? Sunt întrebări seriose, iar în răspunsul la toate acestea stă cheia schimbării obiceiurilor. În primă fază va fi dificil să împaci și varza și capra – uneori capra chiar o să mănce varza și va trebui să accepți pierderea, dar vestea bună este că piața e plină de varză!

Interesat sau doar curios? Scrie-mi la: tami.pascu @ gmail.com