SCHIMBĂ PLACA!

Sunt oameni care, deși par „să le aibă pe toate”, găsesc mereu motive de a se plânge de câte ceva. Și sunt alții care se consideră norocoși și binecuvântați de viață, în ciuda tuturor provocărilor, oricât de dificile. Diferența o face, de fiecare dată, perspectiva din care reușesc să se privească pe ei înșiși și întâmplările vieții.

Gândurile pe care mintea noastră le generează iau adesea forma unei „voci interioare” cu care purtăm un dialog permanent. Această voce emite sentințe, comenzi și mai ales profeții privind viitorul nostru, pe care suntem atât de obișnuiți să le ascultăm încât ajungem să le credem.

Știti bancul cu iepurașul care a primit 10 ouă?

L-a apucat o bucurie nebună la gândul ochiurilor prăjite și, plin de nerăbdare, a aprins focul în sobă… Curând, însă, și-a amintit: “Stai, că n-am tigaie… adio ouă prăjite… și ce poftă aveam… de-aș face rost de una… de unde să împrumut? Ah, știu! Ursul are o tigaie numai bună! Ia să dau o fugă până la el să îl rog să mi-o împrumute… Dar stai, ursul cam are obiceiul să mă smotocească… ei și ce, merită, pentru niște ochiuri cleioase…mmmm…ce bun…

Dar dacă de data asta îl prind prost dispus? A, știu, îi dau și lui 2 ouă și gata: el se alege cu două ouă și eu mănânc liniștit 8 ochiuri… grozav!... mda, doar că ursul e cam mare, eu sunt mic… dacă îl găsesc flămând, mă mănâncă și pe mine. Ar trebui să îi dau 5, da, să le facem jumi-juma… e bine și așa… dar parcă ursul are și nevastă și copii… 'or să vrea și ei, altfel o să se simtă jigniți… lasă că lor le dau 7, că sunt mai mulți, mie-mi ajung și 3… Mă rog, nu e prea corect să se aleagă ursul cu cele mai multe, dar dacă mă gândesc mai bine, sunt bune și 3 decât nimic… dar șapte ouă, ca să îmi împrumute o tigaie, ce lăcomie, domnule… și nici măcar asta nu e sigur - dacă le vrea el pe toate?! Că el e mare, eu sunt mic și când o auzi că am ouă, o să mi le ia numai pentru că poate!… ce animal e și ursul ăsta… crede că dacă e uriaș poate abuza, așa, după bunul plac de cei mici și slabi?! Și îi poate lăsa și flămânzi și bătuți… Știi ce? Eu m-am săturat de toate abuzurile astea!… să-și ia ouăle și tigaia și să fie el sănătos cu toată familia, lui că mie nu-mi mai trebuie nimic!” sfârși iepurașul dialogul interior în timp ce ușa ursului se deschise. Și în fața ochilor uimiți ai lui Moș Martin, spuse furios: “Animalule! Ține-ți tigaia ta nenorocită, că de la mine nu vezi nici un ou!”.

Dacă așa reușește vocea interioară să ne dicteze întregul scenariu de viață, ne cam piere râsul. După cum vedeți, sub pretextul că dorește să ne protejeze, această voce argumentează dibaci și tenace până când ne convinge că lucrurile stau într-un anumit fel, că suntem ceea ce ne spune ea că suntem și că n-avem cum să ne schimbam; că știe ea mai bine cine este vinovat pentru toate astea. Iar dacă suntem atenți, observăm cum se plânge neîncetat, mereu cu aceleași cuvinte, catalizându-ne mereu atenția în jurul acelorași subiecte.

Ascultând și urmând fără discernământ ghidajul acestor voci interioare, oamenii primesc exact ceea ce se așteaptă de la viețile lor –insatisfacție, din păcate, de cele mai multe ori.

Și pentru că, de fapt, cel puțin la nivel declarativ, toți dorim să fim fericiți și împliniți, vă invit să facem cațiva pași spre schimbarea acestor gânduri.

 

PRIMA VESTE BUNĂ ESTE CĂ VOCEA POATE FI CONTRAZISĂ!

Ea poate fi ironizată, amuțită sau adusă în armonie cu ceea ce ne dorim. Odată ce reușim să o identificăm, putem detecta felul în care ea ne influențează acțiunile, gândurile și chiar imaginea noastra de sine.

În fiecare domeniu al vieții de care nu suntem mulțumiti, o să observăm că vocea buclucașă are ceva de spus. Cel mai probabil ne-a servit nenumărate versiuni și interpretări negative care ne-au menținut într-o poziție de victimă. Cât timp credem că acționăm impecabil și totuși ne merge prost, înseamnă că nu putem face nimic și automat ne resemnăm cu neputința noastră, găsindu-ne și mai multe argumente pentru a ne plânge.

 

SCHIMBAREA MESAJULUI

Ca să putem revizui mesajul, este necesar, în primul rând, să îl descoperim.

Timp de o săptămână, două sau chiar o lună, vom păstra un “Jurnal al gândurilor” în care vom nota detaliat comentariile pe care le facem în mintea noastră. Acest lucru ne va învăța să "auzim" ce spune această voce – despre noi, despre cei din jurul nostru și despre evenimentele de peste zi. Când vom recunoaște această voce, vom putea distinge dialogul neîncetat pe care îl duce în capul nostru.

Apoi, vă propun să întocmim o listă a scuzelor (“nu am timp” sau “nu am bani”, de exemplu), cu scopul de a ne identifica propriile blocaje. Ceea ce vom afla s-ar putea să pară ilogic în primă fază, dar dacă vom face acest exercițiu cu umor, vom devoala influențele ascunse ale acestui mecanism. Prin acestă practică, putem începe să ne detașăm de vocea noastră interioară.

Pasul următor este să identificăm temele ei preferate și să le dam porecle: ești o persoană care privește mereu partea negativa a lucrurilor? – e carcotașul de serviciu! ; un martir care face la nesfârșit tot felul de lucruri lucruri pentru alții și nimic pentru el însuși? – e salvatorul planetei! Sau poate că e un sfânt răutăcios sau o zână a zorilor mai-bună-decât-toată-lumea! 

Este foarte probabil ca făcând acest exercițiu să descoperi că vocea ta are mai multe teme. Folosește această ocazie ca să le descoperi pe toate!

 

O VOCE NOUĂ

Cel mai provocator lucru pe care urmează să îl facem este să punem în aplicare angajamentul de a ne schimba gândurile.

După ce am reușit să identificam și să interpretăm subiectele și mesajele, suntem pregatiți să le alegem pe cele după care vrem să trăim, adică să preluăm controlul asupra gândurilor noastre.

Pentru asta, putem să începem să instaurăm niște reguli, exprimate pozitiv și care să aibă un rol constructiv în viața noastră. De exemplu: “voi emite numai remarci binevoitoare față de oamenii de pe stradă” (recunosc că este unul dintre subiectele pe care le-am poreclit “stilistul răutăcios”), sau “orice s-ar întâmpla, vocea mea interioară îmi va spune că de aici înainte îmi va merge din ce în ce mai bine” (pentru victima universală) și “această provocare este un moment excelent să îmi exersez din nou abilitațile!”.(pentru scenariul “elefantul în vitrina cu bibelouri”).

Ca să fie eficiente, aceste reguli necesită atenție, prezență de spirit și disciplină, astfel încât să nu recădem în vechile obiceiuri.

 

SĂ TE OBIȘNUIEȘTI SĂ RÂZI DE TINE ÎNSUȚI

De multe ori, vocea aceasta pretinde că citește minți și că ne spune ce gândesc alții despre noi. Din nefericire, se comportă mai degrabă ca un ziarist prost, care reportează numai ceea ce decide ea că e adevărat sau fals, fără să se deranjeze să verifice informațiile (știți la ce mă refer!). Așa că, înainte de a o crede, va trebui să facem verificări temeinice. Adică pur și simplu să întrebăm persoana respectivă ce părere are în legătură cu ceea ce ne frământă. Sigur că este nevoie de un pic de curaj pentru asta și o putem face, păstrându-ne demnitatea și repectul pentru persoana respectivă. Eu, personal, atunci cand “aud” o asemenea voce încărcată de frică sau îngrijorare, întreb pur și simplu: “spune-mi te rog, mi se pare mie sau…”. Această metodă, pe lângă beneficiul de a ne elibera de griji și temeri, ne va ajuta foarte mult să îi cunoaștem pe ceilalți mai bine. 

Considerați această muncă interioară un antrenament al minții. Îndată ce intervenim în calea povestitorului din capul nostru, putem, în sfârșit, să ne concentrăm constructiv asupra vieții și relațiilor pe care ni le dorim cu adevărat.

motto

 

Interesat sau doar curios? Scrie-mi la: tami.pascu @ gmail.com