Când eram mici, am învățat că dacă avem o bomboană și mai primim două, vom avea trei (presupunând că ne-am abținut să o mâncăm pe prima). Și că, dacă vrem să avem 5 bomboane, ar trebui să nu le mâncă nici pe cele 3 primite mai devreme, dimpotrivă, să mai facem rost de încă 2. Adică un număr mai mare sau mai mic de bomboane primite, determină o grămadă mai mare sau mai mică de bomboane. Știm asta atât de bine, încât ni se pare foarte normal. Atât de normal încât nu mai stăm să socotim pe degete. Rezultatul ne vine în minte automat.

Legătura dinte aritmetică și procesele noastre mentale este că ceea ce avem (kilograme în plus, stări de epuizare, lipsuri de toate felurile) este suma obiceiurilor noastre.

Dacă suntem obosiți, asta se întâmplă pentru că facem eforturi peste puterile noastre. Oboseală = efort + efort+ efort+efort...etc.

Sunt oameni care, deși par „să le aibă pe toate”, găsesc mereu motive de a se plânge de câte ceva. Și sunt alții care se consideră norocoși și binecuvântați de viață, în ciuda tuturor provocărilor, oricât de dificile. Diferența o face, de fiecare dată, perspectiva din care reușesc să se privească pe ei înșiși și întâmplările vieții.

Gândurile pe care mintea noastră le generează iau adesea forma unei „voci interioare” cu care purtăm un dialog permanent. Această voce emite sentințe, comenzi și mai ales profeții privind viitorul nostru, pe care suntem atât de obișnuiți să le ascultăm încât ajungem să le credem.

Știti bancul cu iepurașul care a primit 10 ouă?

L-a apucat o bucurie nebună la gândul ochiurilor prăjite și, plin de nerăbdare, a aprins focul în sobă… Curând, însă, și-a amintit: “Stai, că n-am tigaie… adio ouă prăjite… și ce poftă aveam… de-aș face rost de una… de unde să împrumut? Ah, știu! Ursul are o tigaie numai bună! Ia să dau o fugă până la el să îl rog să mi-o împrumute… Dar stai, ursul cam are obiceiul să mă smotocească… ei și ce, merită, pentru niște ochiuri cleioase…mmmm…ce bun…

Din când în când ne este dor de senzația de liniște, pace și armonie interioară, de sentimentul de a fi în acord cu noi înșine și cu cei din jur, de sentimentul că Lumea este un loc minunat și noi suntem o parte din ea.

Avem nevoie de baza solidă, pe care echilibrul interior ne-o poate da, ca să evoluăm. „Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc" spunea Arhimede, iar acest platou al echilibrului interior ar putea fi, pentru fiecare dintre noi, punctul de sprijin pentru a transforma situațiile din viața noastră.

Ne simțim în echilibru când sufletul, mintea și corpul nostru sunt în acord. Adică, atunci când suntem conștienți de ceea ce simțim și ne exprimăm prin comportament în consecință.